marți, 10 februarie 2009

scriu acest post ptc ma enerveaza alecu. publica prea des!prea des!
eu am blogul asta de doi ani aproape, am scris de 11 ori in el:)) nu am simtit nevoia sa scriu de mai multe. dar acum simt!
nu inteleg care e problema in faptul ca unii oamenii iubesc cerul in majoritatea ipostazelor lui si simt nevoia sa imortalizeze momentele mai speciale (ale cerului).
si the curious case of benjamin button chiar e un film bun. mie mi a placut.
.
.
.
mi am dat seama k de multe ori chiar sunt ecstraordinar de sclifosita, si de rasfatata. pentru ca atunci cand imi doresc ceva cu adevarat, vreau sa fie ecsact cum vreau eu. de fapt... toata lumea e asa. numai ca putini actioneaza sa iasa lucrurile cum vor ei, si aproape toti se oftica.
.
.
.
ofticatul e najpa. e ca atunci cand esti cu o tipa de care iti place cat de cat, dar ea te ignora in majoritatea timpului pentru ca aveti o relatie "fara obligatii". ii dai papucii si apoi te trezesti ca ea oricum se intalnea cu fostul si chiar marea ei iubire. e groaznic. ranit in orgoliu esti si in situatia in care iubesti un tip atat de mult incat renunti la prieteni pentru el, crezi ca sunteti ideali ca si cuplu si apoi ti se dau papucii. ulterior afli ca te a inselat cu vreo doua, dintre care una gravida acum.
da...ambele sunt oribile. dar trec. toate trec. chiar si "iubirile jurate vesnic". (sa moara sa faca)
.
.
.
nu voiam sa ma gandesc la conceptul de dragoste. mi era frica sa nu descopar tocmai efemeritatea lui, ecsprimata mai sus. veti zice: "nu domne, eu stiu cum e dragostea adevarata, aia nu moare niciodata, fanta, pepsi light..."
eh nu?eh nu? alea se numesc obsesii, nu vrei sa uiti, nu vrei sa "let go"...(nu gasesc nici un sinonim ca sa ecsprime ce vreau sa zic in limba romana). pentru ca toti ce se lasa pe mana prezentului niciodata nu au cum sa isi aminteasca prea multe din trecut. iau cu ei teoria ecsperientei, dk o iau si pe aia si... cam atat...
.
.
.
cred ca betia e o scuza pentru multi de a spune unele lucruri sau de a face anumite chestii pe care nu le ar face in starea de luciditate.
daca le faci cu buna stiinta nu esti beat destul. prin bautura prinzi curaj, si apoi knd te trezesti poti da vina pe alcool.
.
.
.
ce ciudata e nesiguranta atunci knd incepi sa tii la cineva care nu iti seamana deloc, la a carui gandire nu te poti adapta asa usor, ale carui sentimente nu le cunosti, sau pe care nu vrea sa le arate...e groaznic sa te indoiesti, sa iti pui intrebari, sa tii pasul cu celalalt. cu toate astea "O iubire pe care esti nevoit sa o pazesti nu reprezinta nimic. ", deci probabil voi renunta la frica asta.
.
.
.
optimismul trebuie insa pastrat, pentru ca tot ce avem cu adevarat sunt visele, sperantele, dorintele si puterea de a le implini pe fiekre in parte. raman increzatoare.
.
.
.
vreau sa inchei cu un citat descoperit ieri in "calatorie la capatul noptii" de louis f. celine, no further ado: "inima, cand esti ametit de oboseala, iti zvacneste in tample. bum!bum!face, lovindu se de soiul acela de catifea ce ti inchinge capul si in adancul urechilor. Uite asa ajungi intr o zi sa plesnesti. Amin! in ziua cand miscarea dinauntru se ingemaneaza cu cea de afara, iar toate ideile tale se risipesc si se duc in sfarsit sa se zbenguie cu stelele."
.
.
.