scriu acest post ptc ma enerveaza alecu. publica prea des!prea des!
eu am blogul asta de doi ani aproape, am scris de 11 ori in el:)) nu am simtit nevoia sa scriu de mai multe. dar acum simt!
nu inteleg care e problema in faptul ca unii oamenii iubesc cerul in majoritatea ipostazelor lui si simt nevoia sa imortalizeze momentele mai speciale (ale cerului).
si the curious case of benjamin button chiar e un film bun. mie mi a placut.
.
.
.
mi am dat seama k de multe ori chiar sunt ecstraordinar de sclifosita, si de rasfatata. pentru ca atunci cand imi doresc ceva cu adevarat, vreau sa fie ecsact cum vreau eu. de fapt... toata lumea e asa. numai ca putini actioneaza sa iasa lucrurile cum vor ei, si aproape toti se oftica.
.
.
.
ofticatul e najpa. e ca atunci cand esti cu o tipa de care iti place cat de cat, dar ea te ignora in majoritatea timpului pentru ca aveti o relatie "fara obligatii". ii dai papucii si apoi te trezesti ca ea oricum se intalnea cu fostul si chiar marea ei iubire. e groaznic. ranit in orgoliu esti si in situatia in care iubesti un tip atat de mult incat renunti la prieteni pentru el, crezi ca sunteti ideali ca si cuplu si apoi ti se dau papucii. ulterior afli ca te a inselat cu vreo doua, dintre care una gravida acum.
da...ambele sunt oribile. dar trec. toate trec. chiar si "iubirile jurate vesnic". (sa moara sa faca)
.
.
.
nu voiam sa ma gandesc la conceptul de dragoste. mi era frica sa nu descopar tocmai efemeritatea lui, ecsprimata mai sus. veti zice: "nu domne, eu stiu cum e dragostea adevarata, aia nu moare niciodata, fanta, pepsi light..."
eh nu?eh nu? alea se numesc obsesii, nu vrei sa uiti, nu vrei sa "let go"...(nu gasesc nici un sinonim ca sa ecsprime ce vreau sa zic in limba romana). pentru ca toti ce se lasa pe mana prezentului niciodata nu au cum sa isi aminteasca prea multe din trecut. iau cu ei teoria ecsperientei, dk o iau si pe aia si... cam atat...
.
.
.
cred ca betia e o scuza pentru multi de a spune unele lucruri sau de a face anumite chestii pe care nu le ar face in starea de luciditate.
daca le faci cu buna stiinta nu esti beat destul. prin bautura prinzi curaj, si apoi knd te trezesti poti da vina pe alcool.
.
.
.
ce ciudata e nesiguranta atunci knd incepi sa tii la cineva care nu iti seamana deloc, la a carui gandire nu te poti adapta asa usor, ale carui sentimente nu le cunosti, sau pe care nu vrea sa le arate...e groaznic sa te indoiesti, sa iti pui intrebari, sa tii pasul cu celalalt. cu toate astea "O iubire pe care esti nevoit sa o pazesti nu reprezinta nimic. ", deci probabil voi renunta la frica asta.
.
.
.
optimismul trebuie insa pastrat, pentru ca tot ce avem cu adevarat sunt visele, sperantele, dorintele si puterea de a le implini pe fiekre in parte. raman increzatoare.
.
.
.
vreau sa inchei cu un citat descoperit ieri in "calatorie la capatul noptii" de louis f. celine, no further ado: "inima, cand esti ametit de oboseala, iti zvacneste in tample. bum!bum!face, lovindu se de soiul acela de catifea ce ti inchinge capul si in adancul urechilor. Uite asa ajungi intr o zi sa plesnesti. Amin! in ziua cand miscarea dinauntru se ingemaneaza cu cea de afara, iar toate ideile tale se risipesc si se duc in sfarsit sa se zbenguie cu stelele."
.
.
.

citind cu adevarat te descoperi pe tine. ascultand o anumita muzik te descoperi pe tine. privind prin ochii altora te descoperi pe tine.
.
.
.
citindu te pe tine, te cunosti.
ascultandu ti mai intai dorintele, asteptarile, visurile, nazuintele te regasesti.
privind spre interior vei tine cu adevarat la tine.
.
.
.
abia atunci vei putea sa te vezi prin ochii altora asa cum iti doresti, vei citi si stiind cine esti te vei regasi intr un personaj, vei putea sa fii sincer cu tine, te vei accepta mai usor si pe cei din jur si vei invata tot ceea ce ai nevoie pentru ajunge acolo unde iti doresti.
.
.
.
fericirea este o tinta atat de sus...un termen atat de deplin, de complet, de ideal...insa nu imi e frik de faptul k nu o voi atinge niciodata. Sunt ecstrem de sigura ca o voi face.
.
.
.
nu regret nimic. tot ceea ce am facut cu mine pentru mine m au format si a devenit ceea ce sunt acum. persoana de care sunt mai mult decat multumita. dar care este in continuu in procesul de acumulare de tot ceea ce ma va face pe mine cea de maine...de care voi fi mai mult decat multumita. (o mai numesc "selectivitatea informatiei si acumularea de ecsperienta")
.
.
.
sunt absolut scarbita de societatea in care ma pregatesc sa intru de a dreptul. inca ma pregatesc desi sunt constienta ca ea m a pregatit pe mine pana acum. ca ii respect regulile idioate. ca am prejudecati. ca atunci cand incerc sa nu ascult de legi, chiar si cele nescrise, sunt pusa la punct si regret profund gresala. ca fericirea e materiala aici. ca nu voi putea sa mi o cumpar niciodata. si nu din cauza ca nu voi avea destui bani. ca sunt prea lasa ca sa schimb ceva. ca nu voi putea fugi niciodata. dar si ca voi pastra cel putin o particica din idealismul, visele si libertinismul meu.
.
.
.
viata sentimentala ne ocupa PREA MULT timp. ne stresam pentru asa numita "iubire" intr un mod ecsagerat. ar trebui sa vina alaturi de bucurie...daca nu...ar trebui sa o lasam sa plece asa cum am cunoscut o.
.
.
.
nu cred in libertate. cel putin nu fizica si psihica in acelasi timp. de aceea imi surad ideile hedonismului. dar si ale filosofiei ("dragostei de intelepciune" si nu numai)
.
.
.
:)) in timp ce scriam toate astea...cuvantul eudemosnism passed through my mind...din subconstient pentru ca in nici un caz nu ma gandeam la concepte etice ce se refera la naziunta spre fericire...dar as putea sa ma declar adepta acestui curent. considerand de altfel ca fericirea este scopul suprem al vietii noastre aici.
.
.
.
vreau spontaneitate. optimism. vointa. putere.
le voi avea, caci mi le am promis.
.
.
.
am invatat ca cele mai mari asteptari le poti avea de la tine. si sa oferi celorlalti cat merita si cat poti. fara a astepta un rezultat imediat, o rasplata in acelasi fel.
.
.
.
eu.vie.prieteni.viata.iubesc.vise.realitate.fericire.

today is a gift.that s why they call it present:)

O zi de duminica... o dupa amiaza de duminica... cea mai plina de caldura zi a saptamanii...
Dupa un pranz in familie, lumea leneveste, tata ma trimite sa i iau ciocolata calda, afara i frig, soarele i la apus si totusi bate puternic...imi aduc aminte de tn...;))
Ascult oh lala si australia, in camera miroase a betisorul parfumat aprins aseara... si e ataaaaaat de relaxant...
Farmecul pe care il aveau zilele de duminica in copilarie a revenit azi... si sentimentele ma coplesesc atat de mult incat nici makr nu imi pot gasi cuvintele potrivite pentru a ma exprima...
Sunt optimista. Sunt vesela. Sunt bine dispusa. Sunt impacata.
e un sentiment asa de....eliberare...
iar problemele nu ma coplesesc, nici gandurile negativiste unora, nici rautatile altora...

Sunt convinsa de a dreptul ca "o sa fie bine!"



i really miss childhood8->